All
the internet links in my website are
the sole possession and ownership of
their individual authors, and I
claim no ownership interest therein.
I have only gathered them together
because of a common interest in the
town of Răducăneni, and for the
convenience of anyone who may be
interested to look at them, and for
no commercial reason whatsoever.
Marcel Glaskie
Dedication and
thanks to all who helped me to
compile this website:
My special
thanks are due to my cousin
Dr. Stella Statman, for her
constant support and
assistance, without which I
would have given up long ago.
Her ability to
locate people and material,
her skills in translating from
Hebrew to English,and her proofreading skills
helped in the
technical side of the work
while her company
and support on my
second visit to Raducaneni
in 2005 strengthened my
decision to undertake this
enterprise.
Thank you Stella.
Karla
Steimberg.
Zeev Greenblatt.
Sue Lever.
Henry Glickman.
Minna Harris.
Michael Schneerer.
Murray Schecter.
Susan Kalish.
Sheryl Kastriner.
Rennie Salz.
Robert Zavos.
Bezalel Liberman.
Bernard Levy.
Valerie Arnon.
Taguir Abbazov.
Admor Avrohom Halpern.
Yitzchak Halpern.
Yisroel Friedman.
Hedva Rabinzon
Barbara Cohen
Madalina Carp
Jewish Telegraph Manchester.
Ioan
Augustin
Adrian (Dinu) Augustin
Alex Jora
Ariel Caner
Nicolae Decsei
Remus Gradinaru
Lucian Nastasa
Alois Moraru
Petru Mogda
Petru Conaurachi
Cristin Enache
Emanuel Enache
Traian Visan
Victor Visan Silvia
Schneider Fox
Danielle Feldman
Iulia Madalina Raicu
Harvey Basger.
Stuart Basger.
Anca Weiss.
Rachel Shmuel.
Amory Hall.
Sandi Goldsmith.
Sam Wolff.
Patricia Klindienst.
Irwin Keller.
Edward Serotta.
Ayana Kinron.
Michael Beenstock.
Moshe Yassur.
Bracha Shapira.
Ella Kleper.
Asher Fructer.
Asher Shneer.
Yuval Paz.
Leonard Brown
Roxana - Loredana Carp
Ladislau Gyemant
Vicu Merlan
Ion Balint
Adriana Balteanu
Maria Enache
Leonard Rosenfield.
Liz Dobson.
Răducăneni
new street names
Click to enlarge
The
Catholic Church
Coordinates: 46°57'23"N 27°56'26"E
Thanks
to: Coca Codreanu - Head
teacher at the school
Lidia Vieru - English teacher at the
school
Georgeta Savin - History teacher at
the school
In
1905,
there were
1200 Jews in
Rǎducǎneni,
and at the
initiative of
the merchant
Zinger a
primary school
was built. This
building still
exists and it
is known under
the name of
School number
2. Jewish School
Spiru
Harat School 1850
Photos
courtesy
of Madalina
Carp
School
number 2
LICEUL TEORETIC "LASCAR ROSETTI"
RADUCANENI
Lascăr Rosetti a fost al treilea fiu
al hatmanului Răducanu Roset si
Eufrosinei Manu şi s-a născut la 7
septembrie 1816 şi a murit la 28
aprilie 1884. Om de mare cultura "a
înfiinţat cu a sa cheltuială" şcoala
începatoare de la Răducaneni - multă
vreme numită de oameni şcoala lui
Laskarake unde a adus pe învaţătorul
Mihai Pop, ce a educat generaţii de
copii pe o perioada de 40 de ani.
Cu studii la Paris, Lascăr Rosetti
doreşte să propage învăţământul şi în
lumea satului natal. Astfel la 1
octombrie 1850, copiii din targul
Raducaneni trec pragul scolii lui
Laskarake. Pe la 1900 este dat in
folosinta localul nou al scolii de tip
"Spiru Haret", local care avea 4 sali
de clasa, cancelaria si locuinta
directorului. In 1921 este infiintata
"Scoala de copii mici" iar in 1926
Scoala de fete.
La 1905, in targusorul Raducaneni
existau...
Lascăr Rosetti a fost al treilea fiu
al hatmanului Răducanu Roset si
Eufrosinei Manu şi s-a născut la 7
septembrie 1816 şi a murit la 28
aprilie 1884. Om de mare cultura "a
înfiinţat cu a sa cheltuială" şcoala
începatoare de la Răducaneni - multă
vreme numită de oameni şcoala lui
Laskarake unde a adus pe învaţătorul
Mihai Pop, ce a educat generaţii de
copii pe o perioada de 40 de ani.
Cu studii la Paris, Lascăr Rosetti
doreşte să propage învăţământul şi în
lumea satului natal. Astfel la 1
octombrie 1850, copiii din targul
Raducaneni trec pragul scolii lui
Laskarake. Pe la 1900 este dat in
folosinta localul nou al scolii de tip
"Spiru Haret", local care avea 4 sali
de clasa, cancelaria si locuinta
directorului. In 1921 este infiintata
"Scoala de copii mici" iar in 1926
Scoala de fete.
La 1905, in targusorul Raducaneni
existau 1200 de evrei, iar la
initiativa comerciantului Zinger
incepe construirea unui local de
scoala primara. Cladirea exista si azi
si e cunoscuta sub numele de Scoala
numarul 2.Incepand cu 1962, la
Raducaneni se infiinteaza Liceul
Teoretic, transformat in 1971 - 1990
in Liceul Agroindustrial iar in
prezent este liceu teoretic cu un
efectiv de peste 1000 elevi .
Lascar Rosetti a fost foarte stimat de
contemporanii sai, iar numele sau da
in prezent numele liceului din
Raducaneni.
For school
register for 1917 - 1918 see the page for
Jewish School
Bazga School
Bohotin
Old School
Arhivele
Statului
Iaşi, dosar 775, f. 19-20
An extract
from a document supplied by the
historian
Father Alois Moraru
Şi tot el construieşte şi prima
şcoală de pa Valea Bohotinului una din
primele cinci “şcoli începătoare” din
Moldova. Sub influenţa ideilor
revoluţionare de la 1848, acest om de
cultură, mare patriot şi cu idei
democratice şi progresiste a dorit ca şi
sătenii să aibă acces la învăţătură,
astfel că la 1 octombrie 1850 copii
locuitorilor din satul şi târgul
Răducăneni trec pragul “şcolii lui
Lascarache”. Iată ce scrie în
presa vremii: “Domnul Agă Lascăr
Rosetti, îndemnat de sentimente nobile
în favorul a tot ceea ce poate fi de
folos ţării au înfiinţat cu a sa
cheltuială, în târguşorul Răducăneni, o
şcoală începătoare. Departamentul
culturii şi a învăţăturilor publice
rostind a sa mulţumire nobilului
fondator aduce la cunoştinţa publică
asemenea act vrednic a fi urmat şi de
alţi proprietari"(Vezi
“Gazeta de Moldavia”, nr.76, Iaşi, 9
oct. 1850, an XXII, p.312, cap.”Novitate
din Năuntru”). Localul şcolii era
construit de Lascăr Rosetti, avea două
săli spaţioase şi era situat în preajma
curţii sale. Primul învăţător a fost
Mihai Pop.
Early
tenth century hoard of
silver from Rǎducǎneni -
Page 285 - Early Mediieval Europe 2003 -
Blackwell Publishing Ltd http://www.clas.ufl.edu/users/fcurta/mccormick.pdf
(See page 3 in pdf)
See Dan Gh. Teodor, 'Tezaurul de la
Rǎducǎneni-Iasi'
Mă numesc Victor Vişan,
locuiesc în comuna Răducăneni, judeţul
Iaşi, sunt al doilea fiu al părinţilor
mei din cei patru copii (doi băieţi şi
două fete) ai lui Remus şi Ana Vişan
şi am 21 de ani.
M-am născut într-o zi de
iarnă, 24 ianuarie, într-o comunitate
de ţigani, vorbesc bine limba
ţigănească, atât eu cât şi părinţii
mei care sunt ţigani din tată în fiu.
În general, în toată România
există 8 cazuri de ţigani cu tradiţii
şi limbi diferite între ei, cum ar fi:
1. Lingurari:
care confecţionează linguri, castroane
şi alte lucruri de bucătărie, din
lemn, şi le vând pe piaţă.
2. Căldărari:
sunt acei oameni ale căror femei
poartă fuste încreţite în diferite
culori şi tot ele şi le
confecţionează, iar bărbaţii poartă
haine negre cu pălării mari şi mustaţa
sau barba mare şi fabrică ciocane,
cazane, tigăi şi alte lucruri din
metal şi le vând în piaţă.
3. Cărămidari:
sunt acei oameni care fac cărămizi
pentru construcţii.
4. Aurari:
sunt acei meşteri care prelucrează
aurul în diferite coliere inele,
brăţări şi alte podoabe, totul manual
şi le vând în pieţe.
5. Zavragii:
cred că sunt, sau mai ales ţigăncile
de zavragii, acele femei care se ocupă
cu vrăjitoria,tragerea
în cărţi şicititul
în palmă.
6. Ursari:
sunt acei oameni sau ţigani care cu
timpul s-au românizat, ei nu au nici
un meşteşug moştenit din părinţii lor,
doar vorbesc limba ţigănească, ei sunt
foarte buni agricultori, doar atât, nu
au port sau tradiţii. Sunt nişte
ţigani paşnici şi uniţi între ei,
chiar dacă se mai ceartă între ei, de
obicei mamele de ţigani se mai ceartă
din cauza copiilor care se mai bat
între ei.
Familiile de ţigani ursari
sunt foarte numeroase, într-o familie
poţi găsi de la 5 copii în sus. Casele
acestora sunt foarte mici şi sunt
făcute din chirpici (pământ, apă şi
paie), nu au mai mult de 2-3 camere,
acolo este baia, bucătăria,
dormitorul, totul se întâmplă în 2-3
camere.
Când au apărut ţiganii
ursari în Răducăneni, au apărut cu
venirea boierului Rosseti Răducanu şi
erau slugi boiereşti care lucrau
pământul boierului. Şi au fost aşa de
săraci, încât în casele lor dormeau pe
paturi tot din pământ, că paturi din
lemn nu aveau, şi au trăit aşa cam
până în anii 1960-1970, casele lor
erau învelite cu stuf.
În prezent, ţiganii ursari
din Răducăneni trăiesc şi se hrănesc
dintr-un ajutor primit de la stat,
care este de 300 Euro pe lună, şi
presteazăcâteva
ore de muncă în folosul comunei
noastre pentru a primi aceşti bani.
De ce primim ajutor? Pentru
că nu ocupăm nici o funcţie importantă
în România, pentru că unii nu au
studii superioare, chiar nici o clasă,
alţii nu ştiu să citească, alţii au
părăsit de timpuriu şcoala şi puţini
sunt aceia care au terminat liceul.
Vă spun toate acestea pentru
că sunt ţigan ursar şi mă mândresc că
fac parte această etnie de romi,
pentru că cu toţi oamenii suntem
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi
nu trebuie să facem diferenţă între
noi.
Mai sunt mulţi români aici
care au ură faţă de rasa noastră, nu
vor să bea după noi, nu vor să stea
lângă noi, nu vor să ne atingă, ci
doar ne înjură şi ne dispreţuiesc.
Noi, ţiganii ursari, ne-am învăţat cu
aceste lucruri şi ne plecăm capul în
faţa lor şi nu spunem nimic. Am
învăţat de la Isus Hristos, căci şiel a fost
scuipat şi înjurat şi nu a spus nimic
şi i-a iertat.
Mulţi ţigani, şi numai din
România, migrează spre alte popoare
europene spre un trai decent. Eu cred
că, cu timpul, etnia romă nu va mai
exista ca etnie, ca limbă, căci ei se
vor româniza, se vor schimba într-un
alt fel.
Atât am avut de spus, căci
multe sunt de spus despre ţigani, dar
trebuie să mă duc la culcare, căci
mâine trebuie să merg la muncă cu ziua
ca să îmi întreţin familia şi fraţii.
Nu suntem un popor rău sau o
etnie aşa de importantă, căci suntem
oameni ca toată lumea, avem
sentimente, avem avantaje şi
dezavantaje ca toată lumea.
Doamne-ajută la toată lumea,
de orice etnie ar fi!
Traian & Victor Vişan
restoring the Jewish cemetery in Răducăneni
Ana Visan
the mother of
Traian & Victor Visan
From left to
right
Ana Visan,
father Constantin Visan, mother
Maria Visan
brother Virgil Visan
Ana Visan
with her mother
Maria Visan
My
Ethnicity
My name is
Victor Visan, I live in the
community of Răducăneni, in the
county of Iasi. I am the
second of four children
(two boys and two girls) born to
Anna and Remus Visan and
I am 21 years old.
I was born
on a winter day, January 24,
in a community of gypsies
(Roma). Both I and my
parents speak Romany well, as we are
Gypsies from father to son.
In general,
in all of Romania there are 8 Gypsy
groups with different traditions and
different languages, such as:
1. Lingurari (spoon
makers):
those who make spoons, bowls and
other wooden kitchen objects, and
sell them in markets.
2. Caldarari (tinsmiths):
those
people whose women wear colorful
skirts and whose men wear black
clothes with big hats and big beards
and mustaches. They make pans and
other tin objects and sell them in
markets.
3. Cărămidari (brick-makers):
those people who make bricks.
4. Aurari (goldsmiths):
those
who make gold necklaces, rings,
bracelets and other jewelry, all by
hand and sell them in markets.
5. Zavragi:
I think they, or their women, are
those who are dealing with
witchcraft, reading cards and palms.
6. Ursari (bear-trainers):
those
Gypsies who were assimilated with
time. They have no particular skill
inherited from their
parents. They only speak
the Gypsy language and are very good
farmers, that's all- no special
clothes or customs. They are
peaceful and united, and if there is
any infighting, it’s usually between
the gypsy mothers whose children are
quarreling.
Ursari
Gypsy families are very large, in a
family one usually can find 5
children or more. Their houses are
very small and are made of adobe
(earth, water and straw) with not
more than 2-3 rooms: there is the
bathroom, kitchen,
bedroom. Everything
happens in 2-3 rooms.
When ursari
gypsies appeared in Răducăneni, they
came with the boyar (squire) Rosseti
Răducanu. They were his servants and
were working his lands. And they
were so poor that they slept on dirt
beds in homes made of
dirt because they had no
wooden beds, and their houses were
covered with reeds
and they lived in such
poverty until 1960-1970.
Currently
ursari Gypsies in Răducăneni rely on
aid received from the state, which
is 300 euros per month, and in
return we provide several hours of
community service.
Why do we
get help? Because we do not hold any
position of power in Romania;
because we have no high school
education, not even one class;
because some do not know how to
read; others have left school early;
and few are those who have completed
high school.
I tell you
all this because I am an ursar
(bear-training) Gypsy and I am proud
to be part of the Roma ethnic group,
because with all the people are made
in God's image and no one should be
discriminated against.
There are
many Romanians here who have hatred
for our race. They will
not drink after us, will not sit
beside us, will not touch
us, they only swear at us
and despise us. We ursari Gypsies,
we have learned this
and so we bow our heads
down and say nothing. We learned
from Jesus Christ, for he too, was
spat upon and cursed but he said
nothing and forgave.
Many
gypsies, but only from Romania,
emigrate to other European countries
in search of a decent living. I
believe that with time, there will
be no more Roma as an
ethnic group or as a
language, because they will
assimilate and change in other ways.
This is all
I have to tell you (though there is
more to be said about
Gypsies) before I go to bed, for
tomorrow I must go to work to
provide for my family and brothers.
We are not
a bad people or such an different
ethnicity, because we are human like
everyone else, we have feelings, we
have advantages and disadvantages
like everyone else.
God help
everyone, whatever their ethnicity
may be!
__________________
The
text was translated from Romanian to
English by Silvia Schneider Fox
from Glencoe Illinois USA
